dibăciverb
di-bă-ci
Definiții
verb tranzitiv
1a găsi sau a descoperi ceva cu iscusință, prin dibuire; a nimeri, a potrivi
„A dibăcit cheia în întuneric după câteva minute de căutare."
verb tranzitiv
2a reuși să facă ceva cu îndemânare, a izbuti prin încercări
„A dibăcit să repare jucăria stricată fără ajutor."
Gramatică
Conjugare: a dibăci, dibăcesc, dibăcești, dibăcește, dibăcim, dibăciți, dibăcesc. Participiu: dibăcit. Gerunziu: dibăcind.
Expresii și locuțiuni
a dibăci drumul — a găsi calea potrivită, de obicei cu dificultate
Etimologie
Din slavă veche *dobyčiti* sau din bulgară *dobiča* (a obține, a dobândi), influențat de 'dibui'.
Se scrie corect: Se scrie cu 'â' după 'b', nu 'dibaci' (fără diacritice). Atenție la forma de persoana a III-a: 'el dibăcește', nu 'dibăceste'.