melancoliesubstantiv
me-lan-co-li-e
Definiții
substantiv feminin
1Stare de tristețe profundă, de deznădejde liniștită, adesea fără un motiv clar.
„După plecarea prietenului, o melancolie blândă a cuprins-o."
substantiv feminin
2Dispoziție sufletească caracterizată prin nostalgie, visare și dorința de a evada din realitate.
„Melancolia serilor de toamnă îl făcea să scrie poezii."
Gramatică
Substantiv feminin, articulat hotărât: melancolia; plural: melancolii. Nu are forme neregulate.
Expresii și locuțiuni
a cădea în melancolie — a deveni trist și gânditor, a se lăsa cuprins de tristețe
Etimologie
Din franceză mélancolie, care provine din latină melancholia, din greacă melankholia (melas = negru + khole = bilă).
Se scrie corect: Se scrie cu 'e' după 'i' la final: melancolie, nu 'melancolii' la singular. Atenție la grupul 'eo' din mijloc: melancolie, nu 'melancolie' cu 'a'.