bucuriesubstantiv
bu-cu-ri-e
Definiții
substantiv feminin
1Sentiment de mare satisfacție și fericire, de veselie sufletească.
„Bucuria copiilor de a primi cadouri de Crăciun era vizibilă."
substantiv feminin
2Ceea ce produce acest sentiment; motiv de fericire.
„Reușita la examen a fost o bucurie pentru întreaga familie."
Gramatică
Substantiv feminin, articulat hotărât: bucuria; plural: bucurii. Se folosește frecvent cu verbe precum 'a avea', 'a simți', 'a aduce'.
Sinonime
fericireveseliesatisfacțieîncântaredeliciu
Expresii și locuțiuni
a-și face bucurie — a-și face o plăcere, a se răsfăța
cu bucurie — cu plăcere, cu drag
Etimologie
Din slavă (bulgară) 'bucuria' sau din verbul 'a bucura', derivat din slavul 'bukati' (a răsuna, a vibra de fericire).
Se scrie corect: Se scrie cu 'u' după 'b' și cu 'ie' la final: bucurie, nu 'bucurie' cu 'i' dublu sau 'bucure'.