tristețesubstantiv
tris-te-țe
Definiții
substantiv feminin
1Stare sufletească de întristare, de mâhnire, de durere morală; sentiment de melancolie sau de nefericire.
„Tristețea din ochii ei se vedea de departe."
substantiv feminin
2Aspect sau caracter al unui lucru care provoacă întristare sau melancolie.
„Tristețea toamnei se simte în aer."
Gramatică
Substantiv feminin, se declină ca 'carte' (art. hot. 'tristețea', genitiv-dativ 'tristeții'). Pluralul este 'tristeți'.
Sinonime
întristaremâhniresupăraremelancolieamărăciunenecaz
Expresii și locuțiuni
a-i fi trist la suflet — a se simți mâhnit, descurajat
tristețe de toamnă — melancolie specifică toamnei
Etimologie
Din latină 'tristitia' (întristare, mâhnire), prin intermediul limbii italiene sau direct din latină.
Se scrie corect: Se scrie 'tristețe' cu 'ț' după 'e', nu 'tristețe' cu 'ț' greșit sau 'tristețe' cu 'i' în plus. Atenție la diacritice: 'ț' (ț de la țară).