fericiresubstantiv
fe-ri-ci-re
Definiții
substantiv feminin
1Starea de bucurie profundă și de satisfacție deplină, sentimentul că totul este bine în viață.
„Fericirea copiilor se vedea pe fețele lor la petrecere."
substantiv feminin
2Împrejurare favorabilă, noroc, șansă.
„A avut fericirea să întâlnească oameni buni."
Gramatică
Substantiv feminin, articulat hotărât: fericirea; articulat nehotărât: o fericire. Pluralul este rar folosit, dar există.
Sinonime
bucuriesatisfacțiemulțumirebeatitudineextaz
Antonime
nefericiretristețesuferințămâhniredepresie
Expresii și locuțiuni
a fi în culmea fericirii — a fi extrem de fericit
fericirea nu se cumpără — fericirea nu poate fi obținută cu bani
Etimologie
Din latină felicitas, -atis, prin intermediul formei populare fericitas.
Se scrie corect: Se scrie cu 'e' după 'f' și cu 'i' după 'c': fericire, nu 'fericire' cu 'a' sau 'fericire' cu 'i' dublu.