măturaverb
mă-tu-ra
Definiții
verb tranzitiv
1A curăța o suprafață (podea, stradă etc.) cu mătura sau cu un instrument asemănător, îndepărtând praful, frunzele sau alte resturi.
„În fiecare dimineață, bunica mătură curtea."
verb tranzitiv
2A îndepărta, a da la o parte ceva cu o mișcare largă, ca și cu mătura.
„Vântul a măturat frunzele de pe alee."
verb tranzitiv (figurat)
3A învinge complet, a distruge sau a elimina pe cineva sau ceva, de obicei cu ușurință.
„Echipa noastră a măturat adversarii în finală."
Gramatică
Verb de conjugarea I, conjugare: eu mătur, tu mături, el/ea mătură, noi măturăm, voi măturați, ei/ele mătură. Participiu: măturat. Gerunziu: măturând. Imperativ: mătură (singular), măturați (plural).
Expresii și locuțiuni
a mătura cuiva obrazul — a pălmui pe cineva
a mătura totul în calea sa — a distruge sau a elimina tot ce întâlnește
Etimologie
Din latină maturare (a grăbi, a aduce la maturitate), cu sensul de a curăța, probabil prin intermediul unei forme populare.
Se scrie corect: Se scrie cu 'ă' după 'm' și cu un singur 't': mătura, nu 'mătura' cu 'â' sau 'matura'.