mandatar - definiție, sinonime, exemple

DEX › mandatar

mandatarsubstantiv

man-da-tar

Definiții

substantiv masculin

1Persoană sau organizație care primește mandat (împuternicire) să acționeze în numele altcuiva.

„Mandatarul a semnat contractul în numele firmei."

substantiv masculin

2În politică, persoană aleasă într-o funcție publică, reprezentând alegătorii.

„Deputatul este mandatarul cetățenilor din circumscripția sa."

Gen

masculin

Număr

singular

Plural

mandatari

Articulat

mandatarul

Se folosește și forma feminină 'mandatară' (rar) sau 'mandatare' pentru femei.

împuternicitreprezentant delegatprocurator

mandantprincipal

a fi mandatar — a avea împuternicirea de a acționa pentru altcineva

Din franceză mandataire, latină mandatarius.

Se scrie corect: Se scrie cu 'a' după 'm' și cu 'a' în a doua silabă: mandatar, nu 'mandator'.

EduBro îți explică orice materie pas cu pas, gratuit.