împuternicitsubstantiv
îm-pu-ter-ni-cit
Definiții
substantiv masculin
1Persoană care primește de la cineva dreptul sau autoritatea de a acționa în numele lui.
„Împuternicitul firmei a semnat contractul în locul directorului."
adjectiv
2Care are autoritatea sau mandatul de a reprezenta pe cineva.
„Reprezentantul împuternicit al școlii a participat la ședință."
Gramatică
Adjectivul se acordă în gen, număr și caz cu substantivul determinat.
Expresii și locuțiuni
împuternicit special — Persoană desemnată oficial pentru o misiune anume.
Etimologie
Din verbul a împuternici, derivat din putere, cu prefixul îm-.
Se scrie corect: Se scrie cu î la început și cu -ci- în interior: împuternicit, nu imputernicit.