procurator - definiție, sinonime, exemple

DEX › procurator

procuratorsubstantiv

pro-cu-ra-tor

Definiții

substantiv masculin

1Persoană care are împuternicirea de a acționa în numele altcuiva, în special în fața unei instanțe de judecată sau în alte chestiuni legale.

„Procuratorul a prezentat actele în fața judecătorului."

substantiv masculin

2În Roma antică, funcționar imperial care administra o provincie sau colecta impozitele.

„Procuratorul roman supraveghea colectarea taxelor în provincie."

Gen

masculin

Număr

singular

Plural

procuratori

Articulat

procuratorul

Se folosește și forma feminină 'procuratoare' pentru persoane de sex feminin.

procurator general — În anumite sisteme juridice, șeful parchetului sau al procurorilor.

Din latină 'procurator', derivat din verbul 'procurare' (a îngriji, a administra).

Se scrie corect: Se scrie cu 'c' și 'r' în interior: pro-cu-ra-tor. Nu confunda cu 'procuror' (care este un termen juridic diferit).

EduBro îți explică orice materie pas cu pas, gratuit.