lutuiverb
lu-tui
Definiții
verb tranzitiv
1a acoperi sau a lipi cu lut (pământ argilos), a tencui cu lut
„Țăranul a lutuit pereții casei pentru iarnă."
verb tranzitiv
2a astupa crăpăturile sau găurile cu lut
„A lutuit crăpăturile din cuptor ca să nu iasă fumul."
Gramatică
verb de conjugarea a IV-a, forma infinitivă 'a lutui', participiul 'lutuit', gerunziul 'lutuind'. Se conjugă regulat: eu lutuiesc, tu lutuiești, el/ea lutuiește.
Expresii și locuțiuni
a lutui cuiva gura — a mitui pe cineva pentru a tăcea, a cumpăra tăcerea cuiva
Etimologie
din substantivul 'lut' (pământ argilos) + sufixul verbal '-ui'
Se scrie corect: Se scrie 'lutui', nu 'lutui' sau 'lutuii'. Atenție la forma de persoana a III-a singular: 'el lutuiește', nu 'lutuește'.