confecționaverb
con-fec-ți-o-na
Definiții
verb tranzitiv
1A produce sau a realiza un obiect, de obicei prin muncă manuală sau cu ajutorul unor unelte, din materiale diverse.
„Croitorul confecționează costume la comandă."
verb tranzitiv
2A pregăti sau a aranja ceva cu grijă, într-o anumită formă.
„Ea confecționează felicitări pentru sărbători."
Gramatică
Verb de conjugarea I, terminat în -a. La persoana a III-a singular: confecționează. Participiul: confecționat. Gerunziu: confecționând.
Expresii și locuțiuni
a confecționa la comandă — a produce un obiect special pentru cineva, după cerințele sale
Etimologie
Din franceză confectionner, derivat din latină confectio, -onis.
Se scrie corect: Se scrie cu 'ți' după 'fec', nu 'confecționa' cu 'ț' simplu. Atenție la diacritice: confecționa, nu confectiona.