domiciliaverb
do-mi-ci-li-a
Definiții
verb intranzitiv
1a avea domiciliul, a locui într-un loc în mod obișnuit și cu caracter permanent
„El domiciliază în București de zece ani."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a, la infinitiv lung: domiciliere. Se conjugă: eu domiciliez, tu domiciliezi, el domiciliază. Participiu: domiciliat.
Expresii și locuțiuni
a domicilia forțat — a fi obligat să locuiască într-un anumit loc, de obicei prin măsură legală
Etimologie
Din franceză domicilier, italiană domiciliare, latină domiciliare.
Se scrie corect: Se scrie cu doi de i: domicilia, nu 'domicila'.