Definiții
verb tranzitiv
1A apuca, a lua în mână sau a reține ceva care se mișcă sau fuge.
„Pisica a prins șoarecele."
verb tranzitiv
2A începe să aibă o anumită senzație sau stare (de obicei despre frig, foame, somn).
„M-a prins frigul pe stradă."
verb tranzitiv
3A reuși să înțeleagă sau să sesizeze ceva.
„Am prins ideea din explicația profesorului."
verb reflexiv
4A se agăța, a se ține de ceva.
„S-a prins de balustradă ca să nu cadă."
Gramatică
Verb de conjugarea a III-a (prinde, prinzând, prins). La persoana a III-a singular: prinde. Participiul: prins. Gerunziu: prinzând.
Expresii și locuțiuni
a prinde rădăcini — a se stabili definitiv într-un loc; a se înrădăcina
a prinde curaj — a deveni curajos, a se încumeta
a prinde de veste — a afla o noutate, a fi informat