iubitsubstantiv
iu-bit
Definiții
substantiv masculin
1Persoană de sex masculin cu care cineva are o relație de dragoste; prietenul iubit.
„Ea și-a adus iubitul la petrecere."
adjectiv
2Care este obiectul iubirii, drag, scump.
„Copilul iubit al părinților."
Gramatică
Adjectivul se acordă în gen, număr și caz cu substantivul determinat. Ca substantiv, are forme de feminin: iubită.
Expresii și locuțiuni
iubitul meu/mea — Termen afectuos pentru partenerul de cuplu.
Etimologie
Din verbul a iubi, de origine latină (iuvare) sau slavă, cu sensul de 'a avea dragoste'.
Se scrie corect: Se scrie cu doi de 'i' la început: iubit, nu 'iubit' cu un singur 'i'.