amantsubstantiv
a-mant
Definiții
substantiv masculin
1Bărbat care are o relație de dragoste (adesea extraconjugală) cu o femeie.
„În roman, amantul doamnei era un tânăr ofițer."
substantiv masculin
2În sens larg, iubit sau partener de iubire.
„Ea îl considera pe amantul ei cel mai bun prieten."
Gramatică
Forma feminină: amantă (plural: amante). Se folosește adesea cu sens de relație extraconjugală.
Expresii și locuțiuni
a fi amantul cuiva — a avea o relație de iubire (adesea secretă) cu cineva
Etimologie
Din franceză amant, italiană amante, latină amans, amantis (iubitor).
Se scrie corect: Se scrie cu 'a' la început, nu 'amant' cu 'e' (greșit: emant).