ispitiverb
is-pi-ti
Definiții
verb tranzitiv
1A încerca să convingi pe cineva să facă ceva rău sau interzis; a ademeni, a tenta.
„Diavolul l-a ispitit pe Adam să mănânce din pomul oprit."
verb tranzitiv
2A pune la încercare, a proba calitățile sau rezistența cuiva.
„Profesorul a ispitit elevii cu întrebări dificile la examen."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a. Forme: eu ispitesc, tu ispitești, el ispitește. Participiu: ispitit. Gerunziu: ispitind.
Expresii și locuțiuni
a ispiti norocul — a se expune unui risc inutil, a încerca ceva periculos
Etimologie
Din slavonă ispytiti, cu sensul de 'a încerca, a proba'.
Se scrie corect: Se scrie cu 'i' după 's': ispiti, nu 'ispiti' (cu 'â' sau 'î' la început). Atenție la forma de persoana a III-a: 'el ispitește', nu 'ispiteste'.