Definiții
verb tranzitiv
1a face pe cineva să devină mai voinic, mai puternic, mai curajos; a întări
„Sportul zilnic îl învoinicește pe copil."
verb reflexiv
2a deveni voinic, a prinde putere, a se întări
„După o lună de muncă la țară, s-a învoinicit vizibil."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a. Forme: eu învoinicesc, tu învoinicești, el învoinicește, noi învoinici, voi învoiniciți, ei învoinicesc. Participiul: învoinicit. Gerunziu: învoinicind.
Se scrie corect: Se scrie cu 'în' la început și cu 'ci' la final, nu 'învoinici' cu 'i' după 'c' (greșit: învoinici). Atenție la diacritice: â nu apare, doar î.