Definiții
verb tranzitiv
1A da cuiva permisiunea de a lipsi de la muncă, de la școală sau de la o obligație; a permite, a accepta.
„Profesorul l-a învoit pe elev să plece mai devreme acasă."
verb reflexiv
2A cere și a obține permisiunea de a lipsi de la muncă sau de la școală.
„M-am învoit de la serviciu ca să merg la doctor."
verb tranzitiv
3A fi de acord cu ceva; a consimți, a accepta o propunere.
„El s-a învoit să ne ajute cu proiectul."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a. La prezent: eu învoiesc, tu învoiești, el/ea învoiește, noi învoim, voi învoiți, ei/ele învoiesc. La perfect compus: am învoit. Participiul: învoit. Reflexiv: a se învoi.