îngăduiverb
în-gă-dui
Definiții
verb tranzitiv
1A permite, a admite, a tolera ceva sau pe cineva; a suporta, a răbda.
„Nu îngădui întârzierile la ședințe."
verb reflexiv
2A-și permite, a-și acorda răgazul sau plăcerea de a face ceva.
„Își îngăduie o pauză de cafea după prânz."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a. Conjugare la prezent: eu îngădui, tu îngădui, el îngăduie; perfect compus: am îngăduit; mai mult ca perfect: îngăduisem. Participiul: îngăduit.
Expresii și locuțiuni
a-și îngădui (ceva) — a-și permite, a-și acorda un răgaz sau o plăcere
Etimologie
Din slavă (veche) *goditi sau din latină *indulgere, influențat de slavă.
Se scrie corect: Se scrie cu â după g, nu cu â după î: îngădui (nu îngîndui). Atenție la diacritice: îngădui, nu ingadui.