învinovățiverb
în-vi-no-vă-ți
Definiții
verb tranzitiv
1A considera pe cineva vinovat de o faptă greșită; a acuza, a învinui.
„Nu-l învinovăți pe colegul tău fără dovezi."
verb reflexiv
2A se considera pe sine vinovat; a-și reproșa o greșeală.
„Se învinovățea pentru că nu a sunat mai devreme."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a, la fel ca 'a vorbi'. La perfectul simplu: eu învinovății, tu învinovățiși, el învinovăți. Participiul: învinovățit.
Expresii și locuțiuni
a se învinovăți pe sine — a-și asuma vina, a se critica singur
Etimologie
Din prefixul 'în-' + 'vinovăți' (de la 'vinovat', din latină 'vinculum' sau slavă).
Se scrie corect: Se scrie cu 'î' la început și cu 'ă' în interior: învinovăți. Nu confunda cu 'învinui' (mai simplu).