iertaverb
ier-ta
Definiții
verb tranzitiv
1A nu mai ține cuiva o greșeală sau o ofensă; a nu mai pedepsi pe cineva pentru o vină.
„L-am iertat pe fratele meu pentru că mi-a stricat jucăria."
verb tranzitiv
2A scuti pe cineva de o pedeapsă sau de o datorie; a renunța la o creanță.
„Profesorul i-a iertat elevul de tema nefăcută."
verb reflexiv
3A-și cere scuze, a se scuza (în formule de politețe).
„Iertați-mă, nu am vrut să vă supăr."
Gramatică
Verb de conjugarea I, tipul a ierta. Conjugare: eu iert, tu ierți, el/ea iartă, noi iertăm, voi iertați, ei/ele iartă. Participiu: iertat. Gerunziu: iertând.
Expresii și locuțiuni
a ierta cuiva o datorie — a renunța la o sumă de bani pe care cineva o datorează
iertați-mă — formulă de politețe pentru a cere scuze sau a atrage atenția
Etimologie
Din latină *imperdonare sau din slavă (veche) 'prostiti'? De fapt, din latină 'imperdonare' (a ierta), prin intermediul formei populare.
Se scrie corect: Se scrie 'ierta', nu 'iarta' sau 'yerta'. Atenție la diacritice: 'ierta' cu 'ie' la început.