înverșunaverb
în-ver-șu-na
Definiții
verb tranzitiv
1a face pe cineva să devină furios, încăpățânat sau agresiv; a ațâța
„Criticile l-au înverșunat pe elev."
verb reflexiv
2a se îndârji, a se încăpățâna să facă ceva cu toată puterea
„S-a înverșunat să termine tema înainte de cină."
Gramatică
Verb de conjugarea I, cu sufixul -a. La reflexiv se conjugă cu pronumele 'se' (mă înverșunez, te înverșunezi, se înverșunează). Participiul: înverșunat.
Expresii și locuțiuni
a se înverșuna în luptă — a lupta cu îndârjire, fără a ceda
Etimologie
Din prefixul în- + substantivul 'verșună' (furie, mânie), de origine slavă.
Se scrie corect: Se scrie cu 'ș' după 'r', nu cu 's': înverșuna, nu înversuna.