Definiții
verb tranzitiv
1A reprezenta sau a exprima ceva printr-o formă concretă, a da o înfățișare materială unei idei, unei calități sau unei ființe abstracte.
„Actorul întruchipează perfect personajul principal din piesă."
verb tranzitiv
2A fi o imagine vie sau un simbol al unei calități, al unei stări sau al unei valori.
„Ea întruchipează bunătatea și generozitatea în comunitatea noastră."
verb tranzitiv
3A lua o formă fizică, a se materializa (despre ființe supranaturale sau idei).
„În mitologie, zeii se întruchipează adesea în animale sau oameni."
Gramatică
Verb de conjugarea I, terminat în -a. Forme: eu întruchipez, tu întruchipezi, el întruchipează. Participiul: întruchipat. Gerunziu: întruchipând.
Etimologie
Din prefixul „în-” + „truchipa” (variantă a lui „trupa” sau „chip”), cu sensul de a da chip, a da formă.