Definiții
verb tranzitiv
1A da o formă concretă, materială unei idei, unui sentiment sau unei calități; a personifica.
„Eroul din poveste întruchipează curajul și bunătatea."
verb tranzitiv
2A reprezenta într-o persoană sau într-un personaj o anumită trăsătură, un tip uman sau o epocă.
„Actorul a reușit să întruchipeze perfect personajul istoric."
verb reflexiv
3A lua o formă corporală, a se face trup (despre divinități sau spirite).
„În mitologie, zeii se întrupează adesea în animale."
Gramatică
Verb de conjugarea I, terminat în -a. Participiul: întrupat. Gerunziu: întrupând. Conjugare: eu întrupez, tu întrupezi, el întrupează, noi întrupăm, voi întrupați, ei întrupează.