întemnițaverb
în-tem-ni-ța
Definiții
verb tranzitiv
1A închide pe cineva într-o închisoare; a aresta și a ține în detenție.
„Curtea l-a întemnițat pe hoț pentru cinci ani."
verb reflexiv
2A se închide singur într-un loc, a se izola (adesea figurat).
„S-a întemnițat în propria cameră după ce a pierdut examenul."
Gramatică
Verb de conjugarea I, tipul a întemnița. Participiul: întemnițat. Gerunziu: întemnițând. Imperfect: întemnițam, întemnițai, întemnița etc.
Expresii și locuțiuni
a fi întemnițat — a fi ținut în închisoare, a fi privat de libertate
Etimologie
Din prefixul în- + temniță (din slavă tĭmĭnica, prin intermediul grecescului bizantin).
Se scrie corect: Se scrie cu â după t: întemnița, nu 'intemnița' sau 'întemnita'.