arestaverb
a-res-ta
Definiții
verb tranzitiv
1A priva pe cineva de libertate, a-l reține și a-l duce la închisoare sau la poliție, conform legii.
„Poliția l-a arestat pe hoț după ce l-a găsit cu bunurile furate."
Gramatică
Verb de conjugarea I, indicativ prezent: eu arestez, tu arestezi, el/ea arestează; perfect compus: am arestat; participiu: arestat.
Expresii și locuțiuni
a aresta la domiciliu — a obliga pe cineva să rămână în casă, fără a putea ieși, ca măsură de constrângere.
Etimologie
Din franceză arrêter, italiană arrestare, latină arrestare.
Se scrie corect: Se scrie cu 'e' după 'r', nu 'arista'. Atenție la diacritice: aresta, nu aresta fără accent.