Definiții
verb tranzitiv
1A avea ceva în posesie, a stăpâni un bun material sau o proprietate.
„El deține o casă în centrul orașului."
verb tranzitiv
2A avea o calitate, o caracteristică sau o abilitate.
„Ea deține o cunoaștere profundă a matematicii."
verb tranzitiv
3A ocupa o funcție sau o poziție oficială.
„El deține funcția de director al școlii."
verb tranzitiv
4A ține pe cineva închis, a priva de libertate.
„Poliția deține suspectul în arest."
Gramatică
Verb de conjugarea a III-a (tipul 'a ține'). Conjugare: eu dețin, tu deții, el/ea deține, noi deținem, voi dețineți, ei/ele dețin. Participiul trecut: deținut. Gerunziu: deținând.
Expresii și locuțiuni
a deține controlul — a avea puterea de a dirija sau supraveghea o situație
a deține adevărul — a cunoaște sau a poseda informația corectă
Se scrie corect: Se scrie cu 'ț' după 'e', nu cu 't' (deține, nu detine). Atenție la diacritice: deține, nu detine.