Definiții
verb tranzitiv
1a pune pe cineva în stăpânirea unui lucru, a da cuiva posesiunea sau controlul asupra a ceva
„L-a înstăpânit pe fiul său pe moșia strămoșească."
verb reflexiv
2a se instala, a se așeza undeva cu autoritate, a-și face loc sau a domina
„În scurt timp, noul director s-a înstăpânit în firmă."
verb reflexiv
3a se impune asupra cuiva, a domina, a subjuga
„Frica s-a înstăpânit asupra întregului sat."
Gramatică
Verb de conjugarea a 4-a, forma infinitivului lung: înstăpânire. Se conjugă: eu înstăpânesc, tu înstăpânești, el înstăpânește. La reflexiv: mă înstăpânesc, te înstăpânești, se înstăpânește. Participiul: înstăpânit.