cuceriverb
cu-ce-ri
Definiții
verb tranzitiv
1A lua stăpânirea prin forță asupra unui teritoriu, a unui popor sau a unei cetăți; a supune.
„Armata a reușit să cucerească cetatea după un asediu lung."
verb tranzitiv
2A câștiga, a obține ceva cu efort, prin muncă sau prin calități personale.
„A cucerit respectul colegilor prin seriozitatea sa."
verb tranzitiv
3A câștiga afecțiunea sau dragostea cuiva; a seduce.
„El a cucerit-o cu vorbele sale frumoase."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a. La perfectul simplu: eu cucerii, tu cucerirăși, el cuceri. Participiul: cucerit. Gerunziu: cucerind.
Expresii și locuțiuni
a cuceri lumea — a avea succes în toate domeniile, a deveni celebru
a cuceri inima cuiva — a face pe cineva să te iubească
Etimologie
Din slavă (veche) *kuciti sau din bulgară, cu influență latină; legat de sensul de 'a dobândi'.
Se scrie corect: Se scrie 'cuceri' cu 'c' și 'e', nu 'cucări' sau 'cuceri' cu 'i' dublu. Atenție la diacritice: 'cuceri' are 'e' accentuat, dar nu se scrie cu accent.