Caută orice pe EduBro Lecții · Exerciții · Materii · Lucrările tale
DEX › însoțitor
însoțitorsubstantiv
în-so-ți-tor

Definiții

substantiv masculin
1Persoană care însoțește pe cineva, care merge împreună cu altcineva pentru a-l ajuta sau a-l proteja.
„Însoțitorul de zbor ne-a servit apă și suc."
substantiv masculin
2Persoană care face parte dintr-un grup care însoțește o personalitate, o delegație sau un transport.
„Însoțitorul ambasadorului a purtat harta oficială."
substantiv masculin
3Obiect sau element care vine împreună cu altul, ca accesoriu sau completare.
„Telefonul a venit cu însoțitorul său, încărcătorul."

Gramatică

Gen
masculin
Număr
singular
Plural
însoțitori
Articulat
însoțitorul

Forma feminină: însoțitoare. Se folosește și ca adjectiv (ex: 'câine însoțitor').

Expresii și locuțiuni

însoțitor de bord — Persoană care servește pasagerii într-un avion.

Etimologie

Din verbul 'însoți' (a merge cu cineva) + sufixul '-tor', de origine latină.

Se scrie corect: Se scrie cu 'â' după 'n', nu 'insoțitor'. Atenție la diacritice: î n s o ț i t o r.
Vrei mai multe detalii? Întreabă profesorul AI despre „însoțitor"

Nu înțelegi o temă? Întreabă profesorul AI 🎓

EduBro îți explică orice materie pas cu pas, gratuit.

Cont gratuit