singuraticadjectiv
sin-gu-ra-tic
Definiții
adjectiv
1Care preferă să fie singur, care evită compania altora; care trăiește sau acționează izolat.
„El este un băiat singuratic, stă mereu în bibliotecă."
adjectiv
2Care este lipsit de companie, izolat, retras (despre locuri, case etc.).
„O casă singuratică se afla la marginea pădurii."
Gramatică
Adjectiv se acordă în gen, număr și caz cu substantivul. Feminin: singuratică, plural: singuratice. Are forme de comparativ: mai singuratic, cel mai singuratic.
Expresii și locuțiuni
a fi un lup singuratic — a fi o persoană care preferă să acționeze independent, fără ajutorul altora
Etimologie
Din singur + sufixul -atic, după modelul latin sau italian.
Se scrie corect: Se scrie cu 'u' după 'g', nu 'singuratic' cu 'ă' sau 'e' înainte de 't'. Atenție la silabație: sin-gu-ra-tic.