companionsubstantiv
com-pa-ni-on
Definiții
substantiv masculin
1Persoană care însoțește pe cineva, care trăiește sau călătorește împreună cu altcineva; tovarăș.
„Câinele este cel mai bun companion al omului."
substantiv masculin
2Persoană care face parte dintr-un ordin sau dintr-o societate (în evul mediu, cavaler însoțitor).
„Companionii Ordinului Dragonului erau aleși pentru vitejia lor."
Gramatică
Forma feminină: companionă (rar folosită). Pluralul poate fi și 'companioane' pentru sensul de persoană de sex feminin.
Expresii și locuțiuni
companion de drum — persoană care călătorește împreună cu altcineva
companion de viață — partener de viață, soț sau soție
Etimologie
Din franceză 'compagnon', latină 'companio' (care mănâncă pâine cu altul), de la 'cum' (cu) + 'panis' (pâine).
Se scrie corect: Se scrie cu 'o' după 'ni', nu 'companion' cu 'e' (greșit: 'companion' cu 'e' după 'n' este incorect). Atenție la diftongul 'io'.