înnoroiaverb
în-no-ro-ia
Definiții
verb tranzitiv
1a acoperi cu noroi, a murdări cu noroi
„Ploaia a înnoroiat drumul de țară."
verb reflexiv
2a se murdări cu noroi
„Copiii s-au înnoroiat jucându-se în curte."
verb reflexiv
3a se umple de noroi, a se înfunda cu noroi (despre un loc, o cale)
„Drumul s-a înnoroiat după furtună."
Gramatică
Verb de conjugarea I, cu prefixul 'în-' și sufixul '-a'. Forme: înnoroiez, înnoroiezi, înnoroiază; participiu: înnoroiat. Se conjugă cu auxiliarul 'a avea' la perfect compus.
Expresii și locuțiuni
a se înnoroia — a se murdări cu noroi, a se afunda în noroi
Etimologie
Din prefixul 'în-' + 'noroi' (substantiv de origine slavă) + sufix verbal '-a'.
Se scrie corect: Se scrie cu 'nn' (dublu n) și cu 'oa' la final: înnoroia. Greșeală frecventă: 'înoroia' (cu un singur n).