Definiții
verb tranzitiv
1A uni două bucăți de material (pânză, ață, sfoară etc.) prin cusătură, pentru a prelungi sau a repara ceva.
„Bunica a înnădit șoseta ruptă cu ață albastră."
verb tranzitiv
2A prelungi un fir sau o ață legând de el alt fir.
„Când i s-a terminat firul, a înnădit altul ca să poată coase mai departe."
verb tranzitiv figurat
3A continua sau a completa un text, o idee, o discuție, adăugând ceva la cele spuse.
„După o pauză, profesorul a înnădit lecția de la punctul unde rămăsese."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a. La prezent: eu înnădesc, tu înnădești, el înnădește. La perfect compus: am înnădit. Participiu: înnădit.