îngăimaverb
în-găi-ma
Definiții
verb tranzitiv
1a vorbi neclar, cu ezitări, fără a articula bine cuvintele
„El îngăima o scuză, rușinat de întârziere."
verb tranzitiv
2a spune ceva cu greu, în silabe, ca un copil care învață să vorbească
„Băiatul îngăima primele cuvinte, spre bucuria părinților."
Gramatică
Verb de conjugarea I, cu sufixul -a. Forme: eu îngăim, tu îngăimi, el îngăimă, noi îngăimăm, voi îngăimați, ei îngăimă. Participiul: îngăimat.
Expresii și locuțiuni
a îngăima o rugăciune — a spune o rugăciune încet, cu teamă sau emoție
Etimologie
Din slavă veche, probabil de la o rădăcină care exprimă sunete nearticulate.
Se scrie corect: Se scrie cu â după g, nu cu î: îngăima, nu îngîma. Atenție la diacritice: îngăima, nu ingaima.