înfrățiverb
în-fră-ți
Definiții
verb reflexiv
1a deveni frate cu cineva, a se împrieteni strâns, a se uni ca frații
„Cele două popoare s-au înfrățit de-a lungul istoriei."
verb tranzitiv
2a face ca cineva sau ceva să se unească sau să se asocieze strâns, ca între frați
„Proiectul a înfrățit școlile din cele două orașe."
Gramatică
Verb de conjugarea a 4-a, reflexiv și tranzitiv. Forme: eu mă înfrățesc, tu te înfrățești, el se înfrățește; perfect compus: m-am înfrățit; participiu: înfrățit.
Expresii și locuțiuni
a se înfrăți cu cineva — a lega o prietenie foarte strânsă, ca între frați
Etimologie
Din prefixul în- + frate (lat. frater), cu sufixul -i.
Se scrie corect: Se scrie cu â după în- (nu 'infrăți') și cu ă în mijloc: în-fră-ți.