înfieraverb
în-fie-ra
Definiții
verb tranzitiv
1A marca pe cineva sau ceva cu un fier încins (fier roșu), în trecut ca pedeapsă sau pentru a identifica animalele; a stigmatiza.
„În Evul Mediu, hoții erau înfierați pe umăr."
verb tranzitiv (figurat)
2A condamna public, a critica aspru, a stigmatiza moral.
„Presa a înfierat corupția din instituții."
Gramatică
Verb de conjugarea I, persoana a III-a singular, indicativ prezent, forma de bază: a înfiera. Participiul: înfierat. Gerunziu: înfierând.
Expresii și locuțiuni
a înfiera cu fierul roșu — a marca definitiv, a stigmatiza ireversibil
Etimologie
Din latină *inferrare* (a pune fier), prin intermediul slavonei sau direct din română veche.
Se scrie corect: Se scrie cu 'î' la început și cu 'ie' după 'f': înfiera, nu 'infiera' sau 'înfiera' cu 'e' simplu după 'f'.