aplecaverb
a-ple-ca
Definiții
verb tranzitiv
1a îndoi sau a înclina o parte a corpului (capul, trunchiul) în jos sau într-o parte
„Apleacă capul când trece pe sub ușa joasă."
verb reflexiv
2a se îndoi în jos, a se înclina
„Se apleacă să ridice cartea de pe jos."
verb figurat
3a se interesa de cineva sau de ceva, a acorda atenție
„Profesorul se apleacă asupra problemelor elevilor."
Gramatică
Verb de conjugarea I, terminat în -a. Conjugare: eu aplec, tu apleci, el apleacă. La perfect compus: am aplecat. Participiul: aplecat. Gerunziul: aplecând.
Expresii și locuțiuni
a-și apleca urechea — a asculta cu atenție
a se apleca asupra unei probleme — a studia cu interes o problemă
Etimologie
Din latină applicare (a îndoi, a apropia), prin intermediul formei populare.
Se scrie corect: Se scrie cu 'a' la început, nu 'apleca' cu 'e' după 'p'. Atenție la forma 'apleacă' cu 'ea' la persoana a III-a singular.