încălcaverb
în-căl-ca
Definiții
verb tranzitiv
1A trece cu piciorul peste ceva, a călca pe ceva, de obicei cu sens de a nu respecta o regulă sau o lege.
„El a încălcat legea când a furat."
verb tranzitiv
2A nu respecta un acord, o promisiune sau un drept.
„Nu trebuie să încalci cuvântul dat."
verb tranzitiv
3A pătrunde cu forța într-un loc interzis sau în proprietatea altcuiva.
„Hoții au încălcat gardul și au intrat în curte."
Gramatică
Verb de conjugarea I, cu sufixul -a. Forme: eu încalc, tu încalci, el încalcă, noi încălcăm, voi încălcați, ei încalcă. Participiul: încălcat. Gerunziul: încălcând.
Expresii și locuțiuni
a încălca legea — a acționa contrar prevederilor legale
a încălca un drept — a nu respecta drepturile cuiva
Etimologie
Din latină *incalcare, de la calcare (a călca).
Se scrie corect: Se scrie cu â după n: încălca. Nu confunda cu 'încălța' (a pune încălțăminte).