îndătinaverb
în-dă-ti-na
Definiții
verb tranzitiv
1a obișnui pe cineva cu ceva, a face să devină un obicei
„Profesorul îi îndătinează pe elevi să citească zilnic."
verb reflexiv
2a se obișnui cu ceva, a deveni un obicei pentru cineva
„S-a îndătinat să se trezească devreme."
Gramatică
Conjugare: a îndătina (verb de conjugarea I). Forme: îndătinez, îndătinezi, îndătinează, îndătinăm, îndătinați, îndătinează. Participiu: îndătinat.
Expresii și locuțiuni
a se îndătina cu — a se obișnui cu ceva
Etimologie
Din latină *indetĭnare, derivat din detinere (a ține), cu prefixul in-.
Se scrie corect: Se scrie cu â după î: îndătina, nu îndatina. Atenție la diacritice: î și â.