încuiba - definiție, sinonime, exemple

DEX › încuiba

încuibaverb

în-cui-ba

Definiții

verb tranzitiv

1a pune sau a fixa ceva într-un loc strâmt, a băga cu forța într-o deschizătură; a vârî

„A încuibat cheia în broască și a întors-o."

verb reflexiv

2a se așeza comod, a se ghemui într-un loc ferit sau călduros

„S-a încuibat în fotoliu cu o carte."

verb reflexiv

3a se stabili undeva, a se instala (adesea cu sens ironic sau familiar)

„S-a încuibat la noi de o săptămână și nu mai pleacă."

Verb de conjugarea I, persoana a III-a singular la prezent: încuiază; participiu: încuibat. Formează perfectul compus cu auxiliarul 'a avea'.

a scoate a extragea dezinstala

a se încuiba la cineva — a se instala la cineva fără jenă, a rămâne mult timp

Din prefixul 'în-' + 'cuib' (de origine slavă), cu sensul de 'a pune în cuib'.

Se scrie corect: Se scrie cu 'î' la început și cu 'u' după 'c': încuiba, nu 'incuiba' sau 'încuiba' (cu 'â' – greșit).

EduBro îți explică orice materie pas cu pas, gratuit.