încrâncina - definiție, sinonime, exemple

DEX › încrâncina

încrâncinaverb

în-crân-ci-na

Definiții

verb tranzitiv

1A strânge puternic mușchii feței, exprimând mânie, durere sau efort; a-și încrunta sprâncenele.

„S-a încrâncenat la vederea rezultatelor la examen."

verb reflexiv

2A-și manifesta nemulțumirea sau îndârjirea printr-o expresie severă a feței.

„Bătrânul se încrâncina de fiecare dată când auzea zgomotul."

Verb de conjugarea I, cu sufixul -a. Participiul: încrâncenat. Gerunziu: încrâncinând. Imperativ: încrâncinează (tu), încrâncinați (voi).

a-și încrâncina fruntea — a-și arăta supărarea sau concentrarea intensă

Din slavă veche *krǫčiti* (a strânge), cu prefixul în-.

Se scrie corect: Se scrie cu â după cr, nu cu î: încrâncina (nu încrincina).

EduBro îți explică orice materie pas cu pas, gratuit.