încrețiverb
în-cre-ți
Definiții
verb tranzitiv
1A face cute sau riduri pe o suprafață (de obicei țesătură, hârtie sau piele); a șifona, a zbârci.
„Încreți fruntea când te gândești."
verb reflexiv
2A se acoperi de cute sau riduri; a se zbârci.
„Pielea i se încrețește la bătrânețe."
Gramatică
Număr
plural (forma de persoana a II-a)
Plural
încrețiți (imperativ)
Verb de conjugarea a IV-a (încreți, încrețesc). Formează perfectul simplu: încreții, încreți, încrețirăm etc. Participiul: încrețit.
Expresii și locuțiuni
a-și încreți fruntea — a se încrunta, a manifesta nemulțumire sau concentrare
Etimologie
Din latină *incredere sau din slavă veche, legat de 'creț'.
Se scrie corect: Se scrie cu 'î' la început, nu 'increți'. Atenție la diacritice: 'încreți' cu 'î' și 'ț'.