încovrigaverb
în-co-vri-ga
Definiții
verb tranzitiv
1a îndoi ceva în formă de covrig, a curba
„Fierarul a încovrigat bara de metal."
verb reflexiv
2a se îndoi, a se curba, a se ghemui
„S-a încovrigat de durere."
Gramatică
Verb de conjugarea I, cu sufixul -a. Forme: eu încovrig, tu încovrigi, el încovrigă, noi încovrigăm, voi încovrigați, ei încovrigă. Participiul: încovrigat.
Expresii și locuțiuni
a se încovriga de râs — a râde foarte tare, a se prăpădi de râs
Etimologie
Din prefixul în- + covrig (de origine greacă, prin intermediul slavonei) + sufixul -a.
Se scrie corect: Se scrie cu 'în' la început, nu 'in'. Atenție la grupul 'co' și la 'vri' – nu 'încovriga' cu 'v' dublu.