arcuiverb
ar-cu-i
Definiții
verb tranzitiv
1a îndoi ceva în formă de arc; a curba
„Vântul puternic a arcuit ramurile copacului."
verb reflexiv
2a se îndoi în formă de arc; a se curba
„Pisica s-a arcuit când a văzut câinele."
Gramatică
Verb de conjugarea a 4-a, conjugare: eu arcuiesc, tu arcuiești, el arcuiește, noi arcuim, voi arcuiți, ei arcuiesc. Participiul: arcuit.
Expresii și locuțiuni
a-și arcui sprâncenele — a-și ridica sprâncenele în semn de mirare sau dezaprobare
Etimologie
Din franceză arquer, după arc.
Se scrie corect: Se scrie cu 'u' după 'c', nu 'arcui' cu 'c' simplu? Corect este 'arcui', cu 'u' după 'c' și cu 'i' la final. Atenție la forma de persoana a II-a plural: 'voi arcuiți'.