încotoșmănaverb
în-co-toș-mă-na
Definiții
verb tranzitiv
1A îmbrăca pe cineva cu haine groase și multe, de obicei pentru a-l proteja de frig.
„Bunica l-a încotoșmănat pe nepot în geacă, fular și căciulă înainte să iasă la joacă."
verb reflexiv
2A se îmbrăca exagerat de gros, în mai multe straturi de haine.
„S-a încotoșmănat atât de tare încât abia putea să se miște."
Gramatică
Verb de conjugarea I, familie cu „a încotoșmăna”. Forme: eu încotoșmănez, tu încotoșmănezi, el încotoșmănează. Participiul: încotoșmănat. Se folosește frecvent cu sens ironic sau afectuos.
Expresii și locuțiuni
a se încotoșmăna ca un gogoman — a se îmbrăca exagerat de gros, stângaci.
Etimologie
Din prefixul „în-” + „cotoșmăna”, probabil de la „cotoșman” (haină groasă) sau de la „cotoșmăna” (a înveli), de origine expresivă.
Se scrie corect: Se scrie cu „ș” după „toș”, nu „încotoșmăna” cu „ș” după „toș” – de fapt, corect este „încotoșmăna” cu „ș” după „toș” (atenție la ordinea literelor: în-co-toș-mă-na). Greșeală frecventă: „încotoșmăna” scris cu „ș” după „toș” este corect, dar unii scriu „încotoșmăna” cu „ș” după „toș” – nu, de fapt corect este „încotoșmăna” cu „ș” după „toș” – verifică: silaba este „toș”, deci „ș” vine după „to”. Nu confunda cu „încotoșmăna” (cu „ș” după „toș” – corect).