încercuiverb
în-cer-cui
Definiții
verb tranzitiv
1a înconjura ceva sau pe cineva, formând un cerc în jurul lui
„Profesoara a încercuit răspunsul corect cu un creion roșu."
verb tranzitiv
2a înconjura un teritoriu sau un obiectiv cu trupe sau cu un dispozitiv, pentru a-l izola
„Poliția a încercuit clădirea în care se ascundeau hoții."
Gramatică
Verb de conjugarea a 4-a, conjugare: eu încercuiesc, tu încercuiești, el încercuiește. Participiul: încercuit. Gerunziul: încercuind.
Expresii și locuțiuni
a încercui cu privirea — a privi în jur, a cerceta împrejurimile
Etimologie
Din prefixul în- + cerc (substantiv), cu sufixul verbal -ui.
Se scrie corect: Se scrie cu â, nu cu î: încercui, nu încercui (greșit). Atenție la diacritice: â din prima silabă.