călcaverb
căl-ca
Definiții
verb tranzitiv
1A apăsa cu piciorul pe ceva, a pune talpa pe o suprafață.
„Avea grijă să nu calce pe iarba proaspătă."
verb tranzitiv
2A netezi rufele cu fierul de călcat.
„Mama călcă cămașa pentru sărbătoare."
verb tranzitiv
3A încălca, a nu respecta o regulă sau o lege.
„El a călcat legea și a fost pedepsit."
verb intranzitiv
4A păși, a merge (adesea cu sensul de a merge pe jos).
„Călca ușor ca să nu trezească pe nimeni."
Gramatică
Verb de conjugarea I, cu forme neregulate la perfectul simplu: călcai, călcași, călcă. Participiul: călcat. Gerunziul: călcând.
Expresii și locuțiuni
a călca pe urmele cuiva — a imita pe cineva, a urma exemplul cuiva
a călca strâmb — a greși, a face o faptă nepotrivită
a călca pe cineva pe nervi — a enerva pe cineva
Etimologie
Din latină calcare, derivat din calx (călcâi).
Se scrie corect: Se scrie cu â, nu cu î: călca (nu cîlca). Atenție la diacritice: călca, nu calca.