imputaverb
im-pu-ta
Definiții
verb tranzitiv
1A atribui cuiva o vină, o greșeală sau o faptă reprobabilă; a acuza pe cineva de ceva.
„Nu mi se poate imputa că am întârziat, pentru că autobuzul a avut o pană."
verb tranzitiv
2A pune în sarcina cuiva o cheltuială sau o sumă de bani; a debita.
„Banca i-a imputat comisioane suplimentare pentru transferul internațional."
Gramatică
Verb de conjugarea I, terminat în -a. Indicativ prezent: eu imput, tu imputi, el impută, noi imputăm, voi imputați, ei impută. Participiu: imputat. Gerunziu: imputând.
Expresii și locuțiuni
a imputa cuiva o faptă — a considera pe cineva responsabil pentru o acțiune negativă
Etimologie
Din latină imputare, prin intermediul franceză imputer.
Se scrie corect: Se scrie cu 'i' la început, nu 'împuta'. Atenție la forma de persoana a III-a singular: 'el impută', cu 'u' scurt.