Definiții
verb tranzitiv
1A considera că ceva aparține sau provine de la cineva sau ceva; a pune pe seama cuiva.
„Îi atribui succesul muncii în echipă."
verb tranzitiv
2A da cuiva o sarcină, o misiune sau o calitate; a încredința.
„Profesoara i-a atribuit Mariei rolul principal în piesă."
verb tranzitiv
3A repartiza sau a aloca ceva cuiva, conform unor criterii.
„Comisia a atribuit fondurile proiectelor selectate."
Gramatică
Verb de conjugarea a 4-a, conjugare cu sufixul -ui: eu atribui, tu atribui, el atribuie, noi atribuim, voi atribuiți, ei atribuie. Participiul: atribuit. Gerunziu: atribuind.